Parohia Ortodoxă Română "Sfântul Gheorghe"
din Londra, Anglia

Parohia “Sf. Gheorghe” din Londra se află sub oblăduirea canonică a Mitropoliei Ortodoxe Române a Europei Occidentale şi Meridionale, Protoieria Marii Britanii, fiind prima parohie apărută pe harta emigraţiei româneşti din Insulele Britanice. Autorul moral al parohiei este patriarhul de vrednică pomenire, Justinian Marina. Parohia a funcţionat de la început într-un spaţiu închiriat de la Biserica Anglicană, situat chiar în inima city-ului londonez.

Perioada 1964 – 1969

Primul paroh al acestei comunităţi a fost părintele profesor Vintilă Popescu [1], originar din Imoasa Mehedinţiului. Părintelui Vintilă i-a fost încredinţată organizarea şi conducerea acestei parohii din decembrie 1964 până în 1969 când a revenit în ţară. Prima liturghie a fost oficiată în anul 1964, de Crăciun, cu numai cinci oameni în biserică: părintele Vintilă la Sf. Altar, un credincios care dădea răspunsurile la strană şi alţi trei credincioşi în biserică! Profilul numeric s-a schimbat în doar câteva luni de la înfiinţare, la slujba de Paşte a anului 1965 participând peste optzeci de persoane. Odată întors în ţară, părintele Vintilă a mai trăit câţiva ani, mutându-se la Domnul la 1 august 1971.

Perioada 1969 – 1976

Al doilea paroh al acestei comunităţi a fost părintele Lucian Gafton, fiul preotului Ioan Gafton [2]. Părintele Lucian Gafton a păstorit din 1969 până în 1976 când s-a reîntors în ţară ca lector la Institutului Teologic din Bucureşti unde funcţionase înainte de numirea sa în Anglia. Revine în Londra unde lucrează pentru un timp la studiourile BBC de aici. Începând cu anul 1982 îl găsim peste ocean, în America, în Biserica Ortodoxă Americană  (OCA - Orthodox Church of America) unde, în anul 1984, înfiinţează parohia “Sfântul Duh”. Se mută la Domnul în anul 1996. Este cel care a pus bazele Fundaţiei (Trustului) acestei parohii, înregistrată la Charity Commission.

Perioada 1976 - 1980

Al treilea paroh al acestei comunităţi a fost părintele Constantin Alecse [3]  care a păstorit între anii 1976-1980. Parintele Constantin acontinuat activitatea pastorală şi misionară a înaintaşilor săi, fiind numit totodată şi Capelan Onorific al Episcopului Londrei de sud (Southwark). A schimbat colegiul de redacţie al publicaţiei parohiale “Altarul” pentru faptul că i-a fost respinsă publicarea în paginile ei a “Doinei” lui Eminescu, în viziunea lor acest lucru neînscriidu-se pe linia dictată de la Bucureşti. Şi-a atras astfel antipatii în cadrul regimului de la Bucureşti, motiv pentru care s-a văzut nevoit să părăsească capitala britanică şi să meargă peste ocean, în America, acolo unde - aşa cum scria în biografia recent publicată [4] - “mâna lungă a proletarului din România nu-l putea ajunge!”. Peste ocean, părintele Constantin a slujit comunitatea românească din Minesotta, iar mai apoi pe cea din Los Angeles până în prezent.

În 1980, interimatul de câteva luni de zile a fost asigurat de către părintele Alexandru Morar, actualmente profesor de IBOR şi Paleografie în cadrul Facultăţii de Teologie din Cluj-Napoca.

Perioda 1980 - până în prezent.

Părintele Silviu-Petre Pufulete este cel de-al patrulea preot paroh al acestei comunităţi şi, de departe, cel mai longeviv în slujirea de la “Sf. Gheorghe”. A văzut în timpul păstoririi sale de peste trei decenii cum a evoluat, din punct de vedere numeric, comunitatea românească din metropola londoneză: de la câteva zeci de persoane la câteva sute, mii şi zeci de mii în timpurile mai recente. A fost martorul multor schimbări în ceea ce priveşte profilul emigraţiei româneşti din Londra: de la dezidenţi şi oameni cu o pregătire profesională de excepţie, până la oameni simpli, care au luat calea exilului după evenimentele din 1989, în speranţa găsirii unei patrii adoptive care să le ofere un trai mai bun.

Din 15 septembrie 2013, cu binecuvântarea ÎPS Mitropolit Iosif, părintele Constantin Popescu de la parohia “Sf. Macarie cel Mare” din Leeds a fost transferat la parohia “Sf. Gheorghe” din Londra. Părintele Constantin a păstorit peste opt ani şi jumătate comunitatea românească din nordul Angliei grupată în jurul parohiei din Leeds, prima parohie românească din Insulele Britanice care are în posesie un lăcaş de cult propriu prin achiziţia unei foste biserici anglicane în anul 2011 şi sfinţirea ei în data de 14 septembrie 2013.

Descrierea oraşului în care funcţionează parohia

Londra este capitala Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord. Etimologia acestei aşezări pare a avea la origini un nume roman, Londinium, numit aşa odată cu sosirea primilor colonişti romani în anul 43 AD. Cercetările arheologice recente efectuate în zona Vauxhall din latura sudică a Tamisei confirmă însă existenţa unui pod de lemn datând din epoca bronzului. Odată cu declinul ocupaţiei romane în secolul V, Londra încetează să mai fie capitală, raidurile repetate ale vikingilor contribuind substanţial la slăbirea capitalei anglo-saxonilor. Mai târziu, în anul 886, regele Alfred cel Mare reclădeşte Londra, secolul XI găsind această aşezare într-o stare deosebit de înfloritoare.

Capitală cosmopolită foarte dinamică, Londra se prezintă astăzi ca un conglomerat urban care excelează în multe domenii de activitate: bănci, comerţ, arte, media, servicii, cercetare, transport, turism şi educaţie. Vreme de aproape 100 de ani (între 1831 şi 1925), Londra a avut cea mai mare populaţie urbană din întreaga lume. Cu o populaţie de peste 14 milioane de locuitori, Londra este astăzi cel mai populat oraş din Uniunea Europeană şi cel mai diversificat din punct de vedere cultural şi etnic, cu peste 300 de limbi vorbite. Din punct de vedere arhitectural, Londra posedă o serie de clădiri care aparţin unor stiluri şi epoci diferite, fiind oraşul cu cele mai multe clădiri aflate atât în patrimoniul UNESCO cât şi pe lista clădirilor de patrimoniu înregistrate la English Heritage. Westminster Abbey, construită în stil Romanesque de regele Eduard Mărturisitorul, este una dintre numeroasele clădiri emblematice ale Londrei.

Istoricul bisericii parohiale

Comunitatea românească grupată în jurul parohiei “Sf. Gheorghe” din Londra a avut dintru început locul de slujire în biserica anglicană “St. Dunstan’s-in-the-West”, reconstruită în 1831 pe locul alteia mai vechi. John Shaw, arhitectul care a proiectat-o în stil gotic cu plan octogonal, moare în anul 1832, lăsându-l pe fiul său [5] să finalizeze lucrarea. Turnul a fost grav avariat în timpul bombardamentelor germane din anul 1944. A fost reconstruit în 1950 prin generozitatea unui magnat din presa londoneză, Viscount Camrose. Începând cu anul 1952, biserica St. Dunstan’s îşi pierde statutul de biserica parohială, devenind Biserică Guild [6]. O mare parte din obiectele din biserică datează dinaintea reconstruiri bisericii în anul 1831, altarul şi catapeteasma anglicană având sculpturi flamande datând din secolul al XVII-lea.

Elementul distinctiv din întreaga biserică îl constituie însă Altarul Românesc, situat în partea stângă a celui Anglican. Catapeteasma, bogat sculptată de fraţii Petre şi Mihai Băbic, a fost instalată la mânăstirea Antim în anul 1861, unde a stat vreme de peste 100 de ani, până când a fost transferat la Londra [7]. Catapeteasma poartă icoane executate în stil renascentist de către pictorul Petre Alexandrescu [8] (1860-1863), artizanul transferării întregii catapetesme la Londra în anul 1966 fiind patriarhul Justinian. În faţa acestei catapetesme vor fi avut loc întâlnirile de taină ale “Rugului Aprins”; în faţa lui vor fi fost aduşi, îmbrăcaţi în mantii, candidaţii la călugărie, printre aceştia şi mitropolitul Bartolomeu Anania, care îşi aminteşte de catapeteasma în faţa căreia a depus voturile monahale astfel:

“M-am întristat când, ieşit din puşcărie, am aflat că frumosul iconostas al Antimului fusese strămutat în Anglia, pentru trebuinţele parohiei româneşti. Am dat de el în 1968, cu prilejul trecerii mele prin Londra, şi i-am căzut înainte şi am plâns, de jalea lui şi a mea; ne regăseam printre străini, după atâţia ani, el cu aceleaşi icoane frumoase’n lumină, eu cu sufletul bântuit de vârtejuri, cu făgăduinţele călcate şi cu răstignirea făcută ţăndări”  [9]. 

În biserică se găseşte şi o icoană a Maicii Domnului „Pantanassa”, o copie manuală a vestitei icoane adăpostită la mănăstirea Vatoped din Sf. Munte Athos, precum şi o părticicele din moaştele Sf. Gheorghe, Sf. Nectarie şi Sf. Ecaterina.

Cântăreţi şi epitropi de seamă

Parohia “Sf. Gheorghe” a beneficiat de-a lungul timpului de o serie de cântăreţi de seamă, dintre care amintim pe Nina Pavy, o iubitoare de biserică şi de muzică bisericească [10], care a pus bazele primului cor mixt polifonic în cadrul parohiei. De asemenea, strana de pe Fleet Street a fost slujită de către doctorandul Nicolae Mihaiţă, actualmente Arhiepiscopul Târgoviştei şi Exarh Patriarhal. Cu timpul, stilul muzical îmbrăţişat de către strana românească de aici a fost cel bizantin.

Astfel, Ion Minoiu - absolvent al Universităţii de Muzică din Bucureşti în 1994, cu Studii Post-Universitare Avansate în Dirijat de Orchestră la “Royal College of Music” din Londra - a fost psaltul bisericii româneşti între 1995 şi 2005, iar între 2005 şi 2008 la catedralele greceşti “Sf. Sofia” şi “Sf. Ap. Andrei” din Londra. În prezent, colaborează cu Grupul “Nectarie Protopsaltul” din Bucureşti.

Începând cu anul 2008, strana este condusă cu dăruire, profesionalism şi competenţă de către protopsaltul Valentin Gheorghe, absolvent al Universităţii de Muzică şi al Facultăţii de Teologie din Bucureşti, fondatorul Grupului “Nectarie Protopsaltul” de la biserica “Sf. Grigore Palama” din incinta Politehnicii bucureştene, care a reuşit să adune în jurul stranei de pe Fleet Street câţiva tineri iubitori ai artei muzicale psaltice. Aşa se face că în rotonda bisericii “St. Dunstan’s-in-the-West” răsună în duminici şi sărbători slujbele ortodoxe împodobite cu alese cântări compuse de Macarie Ieromonahul,  Nectarie Schimonahul, Anton Pann, sau cu cântări greceşti traduse în limba română ori compuse de tinerii noştri psalţi care urmează fidel tradiţia bizantină.

Parohia s-a bucurat constant de sprijinul şi implicarea directă a unor epitropi de seamă, printre aceştia numărându-se profesorul şi inginerul Harry McCormick [11], fiul unui englez de origine irlandeză căsătorit cu o româncă, născut şi educat Romania, emigrat ulterior în ţara de baştină a tatălui său, Anglia. Harry McCormick a fost un mare susţinator al culturii şi tradiţiilor româneşti, fiind instrumental în organizarea de excursii şi vacanţe în România precum şi în achiziţia casei parohiale, achiziţie făcută la doar câţiva ani de la numirea părintelui Silviu Petre Pufulete ca paroh al acestei comunităţi [12]. Alţi epitropi şi consilieri de seamă au fost arhitectul Barbu Călinescu, vicepreşendinte al Consiliului Parohial prin anii “80, Haralambie Tambakis, Aurel Bogdănescu, Frank Le Carpentier, Titus Bontea, Robert Anderson, precum şi doamnele Angela Windsor, Ştefania Maşca, Elena Pop, Victoria Page, Aneta Psaros, ş.a.

Activităţi culturale şi filantropice în trecut şi în prezent

Parohia “Sf. Gheorghe” a desfăşurat o bogată activitate culturală, printre acestea numărându-se publicarea revistei ALTARUL, vreme de aproape 20 de ani. Debutul revistei [13]  coincide cu începuturile parohiei. Primul paroh, părintele profesor Vintilă Popescu, a socotit necesar să editeze o revistă parohială care să-l ajute în pastoraţie şi misiune. Cuvântul rostit de la Altarul românesc de pe Fleet Street putea să ajungă astfel, prin intermediul scrisului, şi la urechile şi inimile compatrioţilor care, din cauza distanţelor mari, frecventau biserica mai rar.

Acesta a fost şi motivul pentru care părintele profesor a intitulat revista ALTARUL, locul în jurul căruia ar trebui să pulseze întreaga viaţă comunitară. De-a lungul timpului, revista a avut  şi rolul de a-i informa pe românii vremelnic stabiliţi în Marea Britanie, la acea vreme neexistând platforme de comunicare şi socializare bazate pe tehnologia internetului. Deşi începutul a fost greu, demersul părintelui profesor a fost continuat şi amplificat de către cei care i-au urmat în slujirea de la Londra. O serie nouă a acestei reviste parohiale a  fost lansată în anul 2015 când s-au împlinit 50 de ani de slujire românească în metropola de pe Tamisa.

Odată cu sporirea numerică a primei comunităţi parohiale româneşti din Marea Britanie, activităţile catehetice s-au intensificat. În hăţişul informaţional oferit de media modernă, cei mai mulţi se află în imposibilitatea de a alege grâul de neghină, lipsa catehizării sistematice sporind şi mai mult dezorientarea. Catehezele, ocazionate în principal de Botez şi Cununie, i-au ajutat într-o bună măsură pe credincioşii români – şi în mod special cuplurile mixte - să-şi clarifice şi să-şi consolideze anumite aspecte legate de credinţa ortodoxă şi practicarea ei. Parohia dispune şi de o vastă bibliotecă – peste 5000 de volume de carte religioasă şi literatură română s-au adunat în timpul celor peste 50 de ani de existenţă.

Cu ocazia Anului Comemorativ al Sfinţilor Martiri Brâncoveni (2014), parohia a publicat cartea “Pentru Dumnezeu şi Neam - 300 de ani de la martiriul Sfinţilor Brâncoveni”  într-un tiraj de 1000 de exemplare. De asemenea, în colaborare cu Grupul “Nectarie Protopsaltul” din Bucureşti a iniţiat publicarea - în premieră - a unui compact disc cu cântări din Utrenia Sfinţilor Mucenici Brâncoveni.

Recent, parohia a organizat o serie de activităţi culturale, printre acestea numărându-se un concert de colinde cu participarea unor solişti şi instrumentişti din Sibiu (decembrie 2014), un recital de pian susţinut de tânărul pianist Szoc Botond (martie 2015) precum şi un concert de muzică uşoară şi lansare de carte şi CD cu participarea grupului “Om Bun” din Braşov (mai 2015). În cadrul parohiei funcţionează şi Grupul de Iconografie şi Estetică “Sf. Maria”, coordonat de doamna profesor Aurelia Chiriac Carabinieru.

Activitatea filantropică a parohiei s-a desfăşurat pe multiple planuri, beneficiarii fiind în general aşezăminte sociale din ţară, cum ar fi ProVITA Valea Plopului sau familii nevoiaşe din România sau Marea Britanie. Deşi modeste, au fost acordate şi burse unor studenţi români la Londra, noile parohii, misiuni sau mânăstiri înfiinţate pe teritoriul Marii Britanii bucurând-se de sprijinul material oferit de parohia “Sf. Gheorghe” din Londra.                             

Profilul actual al parohiei

Din punct de vedere numeric, comunitatea românească din Londra s-a dezvoltat într-un ritm fără precedent - în fiecare duminică numărul celor care participa la slujbe se ridică la peste 400 de persoane. Solicitările de ordin pastoral s-au intensificat, parohia înregistrând în anul 2011 un număr record de botezuri - peste 700. În acest context, se impunea înfiinţarea de noi comunităţi parohiale în Londra, pentru a putea face faţă solicitărilor mereu crescânde, trecându-se astfel, gradual, de la o pastoraţie de urgenţă la o pastoraţie de proximitate, prin plasarea noilor parohii în zonele unde densitatea de români era mai mare.

Bibliografie

1. Cuviosul Beda, The Ecclesiastical History of the English People, ediţia Dover, USA, 2011.
2. Colecţia publicaţiei parohiale Altarul.
3. Valeriu Anania, Memorii, Editura Polirom, Bucuresti, 2009.
4. Protopopul Constantin Alecse, Preotul imigrant, Vol. 1, accesata online la http://constantinalecse.com

Note:

[1] Părintele Vintilă Popescu a fost înainte de 1964 profesor de teologie laic. Fiind căsătorit cu o englezoaică, patriarhul Justinian a gasit de cuviinţă că este cel mai potrivit  să pună bazele unei comunităţi parohiale în capitala Marii Britanii.

[2] Rămas văduv, după ce soţia sa pleacă la Domnul în 1933, devine episcop al Râmnicului şi Argeşului unde păstoreşte timp de 40 de ani, cu numele de călugărie +Iosif.

[3] Originar de prin părţile Buzăului.

[4] Protopopul Constantin Alecse – Preotul imigrant, Vol. 1, accesată online la http://constantinalecse.com/

[5] Care a purtat acelaşi nume, John Shaw.

[6] Bisericile Guild sunt destinate slujirii populației active în timpul zilei care lucrează în zonă.

[7] Între anii 1964-1966 la mânăstirea Antim din Bucureşti a avut loc o amplă restaurare a întregului ansamblu mânăstiresc. Cu aceasta ocazie, catapeteasma originală de piatră a mânăstirii Antim a fost adusă de la lapidarul din curtea mânăstirii Stavropoleos din Bucureşti şi reinstalată la Antim, iar cea de lemn adusă în Anglia, la Londra.

[8] Elev al şcolilor  de pictură din Viena, Roma şi Paris, ulterior profesor la Şcoala de Arte Frumoase din Bucureşti.

[9] Valeriu Anania, Memorii, Editura Polirom, Bucuresti, 2009.

[10] Nina Pavy a cântat şi în corul bisericii “Domniţa Bălaşa” din Bucureşti.

[11] Harry McCormick este autorul unor brevete de invenţie în domeniul acumulatorilor, dar şi în  domeniul spectroscopiei (contribuţii majore la dezvoltarea refectometrului diferenţial).

[12] Casa parohială a fost achiziţionată în anul 1983.

[13] Gândită ulterior ca almanah.